„Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12)

     Când crezi că este vremea potrivită ca „să iei seama”? După ce ți-ai atins obiectivele și sărbătorești victoria. Există trei puncte cruciale în fiecare luptă și, îți vine să crezi sau nu, uneori cel mai ușor lucru este lupta însăși. Cel mai dificil moment este perioada de indecizie de dinaintea bătăliei: dacă să stai și să lupți, ori să fugi… lupta dintre credință și teamă. Dar de departe cea mai riscantă perioadă este cea de după bătălie. Cu resursele epuizate și cu garda jos, trebuie să iei seama la lucruri precum încrederea de sine exagerată, reacții superficiale și judecată greșită. Să ne amintim de istoria împăratului David. „În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război… David a rămas la Ierusalim. Într-o după-amiază… a zărit de acolo o femeie care se scălda… David a trimis nişte oameni s-o aducă…” (2 Samuel 11:1-2, 4). Să ne uităm cu atenție la expresia „a zărit… o femeie…” David a ales să stea acasă, în loc să meargă la război. Oare de ce? Poate că multele bătălii purtate până atunci îl înmuiaseră, sau poate că avea sarcini împărătești presante de rezolvat… Nu știm. Ce știm e că a avut o aventură scurtă care a schimbat totul. I-a dispărut pacea, caracterul său a fost ruinat și viața de familie distrusă. Deși David a fost un împărat care se temea de Dumnezeu, care practica lauda și rugăciunea, și era plin de râvnă pentru casa Domnului și pentru poporul lui Dumnezeu… credea că „stă în picioare”, și totuși a căzut! Nu cădea pradă pericolelor actuale și nu te bizui pe victoriile trecute! Când ești flămând, nervos, singur sau obosit, ești vulnerabil și trebuie să fii extrem de precaut. A te culca pe lauri este sinonim cu a cocheta cu dezastrul. Necazul îl pândește pe cel care trăiește cu impresia că lui nu i se poate întâmpla niciodată așa ceva! Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Atenție, „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!”